întoarcere

Păcatul încumetării

În raporturile Sale cu neamul omenesc, Dumnezeu tolerează mult timp pe cel nepocăit. El utilizează toate mijloacele necesare desemnate să cheme oamenii la apartenentă de Sine şi le oferă iertare deplină dacă se vor pocăi. Dar, pentru că Dumnezeu este îndelung răbdător, oamenii sfidează mila Lui. "Pentru că sentinţa împotriva unei fapte rele nu este executată repede, de aceea inima fiilor oamenilor este pe deplin înclinată să facă răul." Răbdarea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, care ar trebui să înmoaie şi să cucerească sufletul, are o influenţă cu totul diferită asupra celor nepăsători şi păcătoşi. Îi conduce la lepădarea restricţiilor şi îi întăreşte în împotrivire. Ei cred că Dumnezeu, care a tolerat atât de multe de la ei nu va lua seama la perversitatea lor. Dacă am trăi într-o dispensaţiune a retribuţiei imediate, atacurile împotriva lui Dumnezeu nu ar avea loc atât de des. Dar, deşi întârziată, pedeapsa este totuşi sigură. Există limite chiar şi în ceea ce priveste îndurarea lui Dumnezeu. Pragul îndelungii Sale răbdări poate fi atins, şi atunci, va pedepsi cu siguranţă. Când El se ocupă de cazul păcătosului impertinent, nu v-a înceta până când nu va fi ajuns la un final complet.

Foarte puţini îşi dau seama de ticăloşia păcatului; ei se flatează că Dumnezeu este prea bun pentru a pedepsi pe călcătorul legii. Dar cazurile lui Maria, Aaron, David, şi mulţi alţii arată că nu este un lucru neprimejdios să păcătuieşti împotriva lui Dumnezeu în faptă, în cuvânt, sau chiar printr-un gând. Dumnezeu este o Fiintă a compasiunii şi iubirii infinite, dar Se declară de asemenea pe Sine însuşi ca un "foc mistuitor, chiar un Dumnezeu gelos."

Printr-o experienţă tristă Maria şi Aaron au învăţat că Dumnezeu nu va privi cu îngăduinţă pe cei care abuzează de bunătatea Lui, mai ales pe cei pe care El îi pune în posturi de răspundere. Domnul se ocupă de acest păcat ca de o chestiune dureroasă; pentru că este întotdeauna întristat când sufletele arogante îndrăznesc să vorbească împotriva reprezentanţilor Săi desemnaţi pentru a satisface propriile lor impulsuri nesfinte. Aaron şi Maria au crezut că Moise a făcut o greşeală când şi-a luat de soţie o femeie etiopiană, iar ei s-au simţit trădaţi nutrind sentimente de invidie şi gelozie. Ei au nutrit împotriva lui sentimente în întregime deplasate. Moise ducea o povară grea, plină de responsabilitate, şi Domnul a numit pe Maria şi Aaron să-l ajute. Dar în loc să facă acest lucru, ei i-au făcut sarcina mai grea de suportat. "Domnul a vorbit într-adevăr numai prin Moise?" au zis ei. "Nu a vorbit oare şi prin noi?"

"Şi Domnul a auzit." Dumnezeu a fost prezent când ofensatorii L-au considerat departe, iar El a răspuns lui Aaron şi Mariei ca şi cum s-ar fi manifestat împotriva Lui. "Şi Domnul a vorbit lui Moise, lui Aaron, şi Mariei, pe neasteptate: ”Ieşiţi toţi trei la Cortul Întâlnirii”. Şi au ieşit toţi trei. Şi Domnul a coborât în ??stâlpul de nor, şi a stat la uşa Cortului, şi a chemat pe Aaron şi pe Maria, şi amândoi au ieşit înainte, Şi le-a spus:”Ascultaţi acum cuvintele Mele: Dacă este printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie, şi-i voi vorbi printr-un vis. Cu robul Meu Moise nu este aşa, căci el este credincios în toată casa Mea. Cu el voi vorbi faţă către faţă, chiar în mod vizibil şi nu în ascuns, şi el vede înfăţişarea Domnului. Cum de nu v-a fost frică să vorbiţi împotriva robului Meu Moise? ”Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva lor, şi S-a depărtat. Şi norul s-a depărtat de pe cort şi, iată, Maria era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron a privit pe Maria, şi, iată, că era plină de lepră.

Apoi, cu reverenţă, Aaron a vorbit fratelui său, zicând: "Vai, domnul meu, te implor, nu ne ţine în seamă păcatul acesta pe care l-am făcut fără judecată şi prin care am păcătuit. Şi Moise a strigat către Domnul, zicând: Te implor Dumnezeule, vindecă-o acum." Şi Domnul l-a ascultat. Acelaşi Mântuitor care sute de ani mai târziu, a spus leprosului, "Vreau, fi curăţit", a îndepărtat răul. Dar Maria a fost instigatorul la această faptă rea. Păcatul ei a fost cumplit înaintea lui Dumnezeu, şi a poruncit ca ea să fie izolată afară din tabără şapte zile. Dumnezeu a demonstrat adevărul prin Duhul Său în faţa Mariei si a lui Aron. El le-a dat puterea de a judeca lucrurile, şi a implantat în inimile lor elementul credinţei; dar pentru că dorinţele lor au întrecut limita, au trecut de partea inamicului. Şi Dumnezeu i-a pedepsit în mod vizibil pentru cârtirile şi plângerile lor.

Cazul împăratului Ozia arată cum Dumnezeu va pedepsi păcatul încumetării. Datele inspirate spun despre acest rege: "Şaisprezece ani avea Ozia când a început să împărăţească şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim şi a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amaţia Şi a căutat pe Dumnezeu în zilele preotului Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Şi atâta timp cât a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să prospere, dar când a devenit puternic, inima i s-a îngâmfat până la decădere, pentru că el a păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, şi a intrat în Templul Domnului să ardă tămâie pe altarul tămâierii. Preotul Azaria a intrat după el, şi împreună cu el optzeci de preoţi ai Domnului care erau oameni curajoşi şi s-au împotrivit împăratului Ozia, şi i-au zis:”Nu îţi aparţine ţie, Ozia, să arzi tămâie înaintea Domnului, ci preoţilor, fiilor lui Aaron, care sunt consacraţi să ardă tămâie: ieşi din sanctuar, pentru că ai păcătuit, nici nu va fi pentru onoarea ta slava Domnului ".

Ozia s-a umplut de mânie, că el, regele, trebuie să primească ordine de la preoţi şi, în timp ce "era înfuriat pe preoţi, lepra i-a izbucnit pe frunte, în faţa lor, în Casa Domnului. Şi Marele preot Azaria şi toţi preoţii, au privit la el, şi, iată, lepra îi izbucnise pe frunte şi l-au scos afară de acolo, şi el singur s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise. Astfel împăratul Ozia, a fost lepros până în ziua morţii sale. "

Domnul a învestit pe bărbaţi cu anumite funcţii în biserică, şi El nu-i doreşte în afara locurilor pe care le-a desemnat pentru ei. Când Domnul le dă o măsură de succes, ei nu trebuie să se îngâmfe, şi să creadă că s-au calificat pentru o lucrare pentru care nu sunt potriviţi, şi la care Dumnezeu nu i-a chemat.

În zilele lui Noe Dumnezeu a văzut legea Sa sfântă sfărâmată şi călcată în picioare de o rasă de oameni răi. El a suportat cu răbdare răzvrătirea lor; dar în loc să fie sensibilizaţi prin răbdarea lui Dumnezeu, bunătatea Lui şi îndelunga Sa răbdare, locuitorii lumii vechi au pretins să opună rezistenţă în continuare. În cele din urmă răbdarea lui Dumnezeu a ajuns la limită, iar El a declarat că va pedepsi pe oameni pentru nelegiuirea lor. "Şi Dumnezeu a zis lui Noe: “Sfârşitul oricărei făpturi este hotărît înaintea Mea, fiindcă pământul este umplut cu violenţă prin ei, şi, iată, îi voi nimici de pe pământ şi, iată, Eu, chiar Eu. voi aduce un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer , care are suflare de viaţă; şi tot ce este pe pământ va muri. "

Când pământul a fost repopulat, oamenii au pierdut din nou frica de Dumnezeu din inimile lor. Satana a lucrat să-i expună împotriva lui Dumnezeu. Astfel, el a încercat să obţină posesia deplină a pământului. El a interpretat greşit caracterul lui Dumnezeu, şi L-a acuzat de atribute pe care el însuşi le avea, în timp ce el şi-a ascuns propriul său caracter. A pretins că era cel mai bun prieten al lor, cel care lucra, astfel încât puterea arbitrară a lui Dumnezeu să nu îi ducă într-o sclavie abjectă. Prin omul căzut a reînnoit ostilităţile faţă de Dumnezeu, şi a triumfat chiar în faţa Cerului.

De-alungul generaţiilor care s-au succedat nelegiuirea a crescut, până când ne-am apropiat de timpul când Dumnezeu va spune: “Cupa nelegiuirii lor este plină”. În zilele lui David dispreţul adus legii lui Dumnezeu l-a condus să exclame: "Este timpul să lucrezi pentru Tine, Doamne, pentru că au călcat Legea Ta" Lipsa de respect arătată legii nu reduce valoarea ei în ochii psalmistului. În schimb, el a văzut tot mai mult necesitatea de a sta în apărarea ei; şi cum a văzut-o călcată în picioare nesfinte, a exclamat: "De aceea, eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul fin." În acest secol oamenii s-au adâncit în aroganţă şi acuzare hulitoare a legii lui Dumnezeu. Ei au acceptat un sabat fals în locul zilei pe care Dumnezeu a sfinţit-o şi a dat-o omului ca un memorial al creaţiunii. Neascultarea lor este mare, şi rugăciunea de pe buze neprefăcute, să fie: "Este timpul Doamne să lucrezi pentru Tine: căci ei au călcat Legea Ta". Linia de delimitare va fi atinsă în curând. Criza va veni în curând, şi atunci Dumnezeu va interveni. Când limitele milei vor fi trecute, Dumnezeu va lucra, şi v-a arăta că El este Dumnezeu. Judecătorul întregului pământ Îşi va apăra onoarea, şi va pedepsi pe locuitorii rebeli ai pământului.