întoarcere

Atitudinea lui Hristos faţă de lege

Marele plan de mântuire a fost pus deoparte înainte de întemeierea lumii. Hristos nu a fost Unicul în această misiune uimitoare pentru răscumpărarea omului. În consiliile cerului, înainte de crearea lumii, Tatăl şi Fiul au convenit împreună că, dacă omul s-ar dovedi neloial lui Dumnezeu, Hristos, Cel care era Una cu Tatăl, va lua locul călcătorului legii, ca să sufere pedeapsa care trebuia să cadă asupra lui. "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." Ce preţ a fost acesta pentru cer, să plătească răscumpărarea călcătorului legii lui Iehova!

Hristos nu a venit să schimbe Sabatul poruncii a patra; El nu a venit pentru a slăbi sau a lăsa deoparte legea lui Dumnezeu într-un mod special: a venit să reprezinte prin propria Sa persoană dragostea lui Dumnezeu, şi să justifice fiecare precept al legii sfinte. În loc să desfiinţeze legea care întâlnea omul în starea lui căzută, Hristos a menţinut demnitatea ei sacră.

Domnul nu mântuieşte pe cei păcătoşi prin desfiinţarea legii, temelia guvernării Sale în cer şi pe pământ. Dumnezeu este judecător, un gardian al justiţiei. Încălcarea legii Sale într-o singură privinţă, în cea mai mică particulă, este păcat. Dumnezeu nu se poate dispensa de legea Sa, El nu poate îndepărta elementul ei cel mai minuscul, în scopul de a ierta păcatul. Dreptatea, excelenţa morală a legii trebuie să fie menţinută şi justificată înaintea universului ceresc. Şi această lege sfântă nu putea fi menţinută cu oricare alt preţ mai mic decât moartea Fiului lui Dumnezeu.

Hristos a purtat păcatul în favoarea omului, ca păcătosul să poată avea parte de un alt proces, cu toate oportunităţile şi avantajele sale. "Oricine comite păcat", spune Ioan, "încalcă de asemenea şi legea: pentru că păcatul este călcarea legii. Şi ştiţi că El S-a arătat ca să înlăture păcatele noastre; şi în El nu este păcat. Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte: oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, şi nici nu L-a cunoscut ".

Când Hristos a ţinut predica de pe munte, fariseii au fost prezenţi, examinând fiecare cuvânt. Mântuitorul citea inimile lor; ştia că ei se pregăteau să reziste luminii. Prejudiciul contra Lui a fost împietrirea. Ei spuneau în inimile lor:" Calcă legea. Nu avem o astfel de învăţătură." Dar, în timp ce îşi reprimau furia, a căzut în urechile lor speriate răspunsul la gândul lor nerostit: "Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau proorocii: Nu am venit să stric, ci să împlinesc. Adevărat vă spun, până când nu vor trece cerul şi pământul, nicio iotă sau o frântură din lege nu va trece nicidecum până când nu se va împlini totul. De aceea oricine va strica una din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni aşa, va fi numit cel mai mic în Împărăţia cerurilor; şi oricine le va împlini şi va învăţa pe alţii, acesta va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor ".

Aceasta este hotărârea pronunţată în Împărăţia Cerurilor. Unii au crezut că de la sine vor fi acolo, dar vor ocupa cel mai mic loc. Aceasta este o greşeală. Păcătoşii nu vor intra în lăcaşul fericirii depline. Cel care a făcut o spărtură în lege şi toţi cei care se unesc cu el în învăţătura că nu se face nicio diferenţă dacă oamenii au făcut o spărtură în lege sau respectă legea divină, consideră că vor fi măcar chemaţi printre oamenii din universul cerului. Nu numai că au fost necinstiţi cu ei înşişi dar au învăţat şi pe alţii să încalce legea lui Dumnezeu. Hristos rosteşte judecata asupra celor care pretind că au o cunoaştere a legii, dar care, prin învăţătură şi exemplu, au dus sufletele în confuzie şi întuneric. Aceştia învaţă ca doctrină nişte porunci omeneşti, şi anulează legea lui Dumnezeu prin tradiţiile lor. "Căci vă spun [ucenicii Mei], dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra cu niciun chip în împărăţia cerurilor."

Până când cerul şi pământul nu vor trece, nicio iotă sau o frântură din lege nu va trece nicidecum, până când se va împlini totul. Atâta timp cât cerul şi pământul rămân, nicio iotă, sau o frântură de lege nu va trece. Atâta timp cât bolta cerului este deasupra capetelor noastre, şi pământul sub picioarele noastre, nu trebuie să existe niciun argument, nicio controversă în această chestiune. Până când cerurile şi pământul nu vor dispărea, puteţi fi siguri că legea lui Iehova îşi va celebra locul slăvit.

Atunci Isus a venit din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan i-a interzis, spunând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi Isus, răspunzând i-a zis: Lasă-Mă acum: căci aşa se cade să împlinim toată dreptatea . În îndeplinirea dreptăţii depline, Hristos nu a dus toată dreptatea până la capăt. El a împlinit toate cerinţele lui Dumnezeu în pocăinţă, credinţă şi botez, paşii harului în convertirea autentică. El a făcut acest lucru ca un exemplu, ca să călcăm pe urmele Lui. În umanitatea Sa, Hristos a umplut măsura cerinţelor legii. Şi aceasta a făcut-o ca un exemplu pentru noi. El a fost Capul omenirii, Înlocuitorul şi Garantul ei. Fiinţele umane, prin unirea slăbiciunii lor cu puterea naturii Sale divine, pot deveni părtaşe caracterului Său.

Satana va folosi fiecare argument subtil ca să înşele bărbaţi şi femei aşa cum a făcut în Eden pentru a-i înşela pe Adam şi pe Eva. "Oare a zis Dumnezeu să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?" a întrebat Satana pe Eva. "Şi femeia a zis şarpelui: Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină, dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi. Şi şarpele a zis femeii: Hotărât că nu veţi muri: dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, ochii vi se vor deschide, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul. "

Adam şi Eva au mâncat din fruct, şi au obţinut o cunoaştere pe care, nu ar fi avut-o niciodată dacă ar fi ascultat de Dumnezeu - o experienţă în neascultare şi lipsă de loialitate faţă de Dumnezeu, - cunoaşterea că erau goi. Haina nevinovăţiei, ocrotirea lui Dumnezeu, care îi înconjura, a dispărut; şi şi-au cusut în locul acestui articol de îmbrăcăminte ceresc şorţuri din frunze de smochin.

Aceasta este învelitoarea de care cei vinovaţi de legea lui Dumnezeu s-au folosit din zilele neascultării lui Adam şi Eva. Ei au cusut laolaltă frunze de smochin pentru a-şi acoperi goliciunea, cauzată de păcat. Frunzele de smochin reprezintă argumentele folosite pentru a acoperi neascultarea. Când Domnul atrage atenţia bărbaţilor şi femeilor către adevăr, realizarea de şorţuri din frunze de smochin va fi început, pentru a ascunde goliciunea sufletului. Dar goliciunea păcătosului nu este acoperită. Toate argumentele puse cap la cap de toţi cei care au fost interesaţi de acest lucru fragil, nu vor ajunge nicăieri.

Domnul Isus Hristos a pregătit o haină, haina propriei Sale neprihăniri, pe care o va pune peste fiecare suflet pocăit şi credincios, care o va primi prin credinţă. Ioan a declarat: "Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii." Păcatul este călcarea legii; dar Hristos a murit pentru a face posibil ca fiecarui om să-i fie şterse păcatele. Un şorţ din frunze de smochin nu va acoperi niciodată goliciunea noastră. Păcatul trebuie îndepărtat, haina neprihănirii lui Hristos trebuie să acopere pe călcătorul Legii lui Dumnezeu. Apoi, când Domnul se uită la păcătosul care crede, El vede, nu frunze de smochin care-l acoperă ci chiar propria Sa haină a dreptăţii, care este ascultarea desăvârşită de Legea lui Iehova.

Hristos a venit pentru a da un exemplu de conformitate perfectă cu legea lui Dumnezeu, cerută tuturor, de la Adam, primul om, până la ultimul om care va trăi pe pământ. El a declarat că misiunea Lui nu era să strice Legea, ci să o împlinească în ascultare întreagă şi desăvârşită. În acest fel, legea a fost înălţată şi făcută venerabilă. În viaţa Sa El a dezvăluit natura spirituală. În ochii fiinţelor cereşti, ale lumilor necăzute, şi a unei lumi neascultătoare, nemulţumitoare şi fără evlavie, El a îndeplinit principiile profunde ale legii. El a venit pentru a demonstra faptul că umanitatea, aliată prin credinţă vie la divinitate, poate păstra toate poruncile lui Dumnezeu. El a venit pentru a face clar caracterul imuabil al legii, să declare că neascultarea şi fărădelegea nu pot fi recompensate cu viaţă veşnică. El a venit ca un om pentru umanitate, ca umanitatea să poată atinge umanitatea, în timp ce divinitatea a fost lăsată la tronul lui Dumnezeu. Dar în nici un caz nu a venit pentru a reduce obligaţia oamenilor de a fi ascultători desăvârşiţi. El nu a distrus validitatea Scripturile Vechiului Testament. El a împlinit ceea ce a fost prezis de Dumnezeu Însuşi. El nu a venit, ca oamenii să fie liberaţi de lege, ci pentru a deschide o cale prin care se putea asculta de această lege, şi pentru a învăţa pe alţii să facă la fel.