întoarcere

Credinţa nu desfiinţează Legea

Sângele lui Hristos a fost vărsat pentru ispăşirea păcatului şi pentru spălarea păcătosului; trebuie să ne prindem de meritele sângelui lui Hristos, şi să credem că avem viaţă prin numele Lui. Să nu lăsaţi ca erorile lui Satana să vă înşele; voi sunteţi îndreptăţiţi doar prin credinţă, dar credinţa în Hristos nu te scuteşte de obligaţia de a păstra legea de neschimbat a lui Dumnezeu, care este la fel de sacră ca şi scaunul Lui de domnie. Credinţa este esenţială, dar credinţa adevărată va permite posesorului ei să aducă roadele Duhului.

Păcatul este călcarea legii, şi nici un om nu poate fi salvat în păcat. Păcătosul trebuie să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu, şi să devină ascultător de legea lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos. Credinţa este mâna care se prinde de Cel Atotputernic. Când facem acele lucruri care sunt legale şi drepte, prin harul lui Hristos, noi ţinem poruncile lui Dumnezeu; şi un astfel de Dumnezeu a promis în cuvântul Său, că va face lucruri mari. Ca Daniel, s-ar putea să-ţi mărturiseşti păcatul şi să prezinţi cereri zi de zi lui Dumnezeu; dar oricât de sărac, de nevrednic şi de greşit te poţi simţi, este privilegiul tău să-ţi însuşeşti făgăduinţele lui Dumnezeu. Poţi obţine harul şi ajutorul pe care numai Hristos este în măsură să ţi-l dea. Dumnezeu nu mai poate uita niciunul dintre copiii Săi care încearcă să fie ascultător de cerinţele Sale sfinte decât se poate uita El însuşi pe Sine. Scripturile declară că Hristos ne-a săpat pe palmele Sale, că El ne păstrează în amintire veşnică.

Un impuls, un exerciţiu emoţional, nu înseamnă credinţă sau sfinţire. Sfinţirea este împlinirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Unii dintre voi nu au reuşit să facă acest lucru, pentru că aţi luat ochii de la Isus, şi v-aţi uitat la voi înşivă. Unii L-au ţinut pe Hristos la distanţă în viaţa lor, deoarece s-au simtit nevrednici; dar Hristos a murit pe crucea de pe Calvar, pentru cei nelegiuiţi şi nevrednici. Dacă ei privesc la El, vor pieri? - Nu; ei trebuie să privească şi să trăiască. Voi, care simţiţi că munca voastră este nedemnă şi plină de imperfecţiuni, voi care sunteţi trudiţi şi împovăraţi, Isus vă invită să veniţi la El, ca să găsiti odihnă pentru sufletele voastre. Isus doreşte să purtaţi jugul Său, să ridicaţi povara Sa, şi El spune că jugul Său este uşor, iar sarcina Lui este uşoară.

Noe a fost un predicator al neprihănirii; dar toate avertismentele sale au fost dispreţuite de către generaţia cărora le erau adresate. Adevărul nu va fi niciodată popular în lume; pentru că lumea este în vrăjmăşie cu legea lui Dumnezeu. Lumea este plină de păcat, plină de falsitate, împotriva legii. Isus a predicat adevărul cu credinţă, cu afecţiune, cu seriozitate, practicând lepădarea de sine; a făcut El lumea o turmă sub steagul Lui? - Nu; când a mai fost văzut vreodată ca adevărul să fie întâmpinat cu austeritate şi respingere îndârjită ca pe timpul lui Hristos? Dacă ne punem într-o legătură corectă cu Dumnezeu ca să putem învăţa adevărul, să practicăm adevărul, şi să devenim sfinţiţi prin el, nu vom întâlni mereu succes în eforturile noastre pentru alţii; va trebui să avem încredere în Dumnezeu pentru rezultate, şi să nu ne ducă la disperare, faptul că oamenii îşi vor împietri inimile şi vor respinge cea mai simplă declaraţie a Scripturilor. Trebuie să ne menţinem credinţa, şi să consolidăm sufletele noastre pe încrederea fermă a promisiunilor lui Dumnezeu. Aţi putea spune, "Ştiu că sunt un slujitor nevrednic, dar mă bazez pe neprihănirea lui Hristos. Meritul sângelui lui Hristos este singura mea pledoarie. Ştiu că sunt un păcătos, dar sângele lui Hristos curăţeşte de orice păcat." Noi trebuie să onorăm pe Dumnezeu crezând promisiunile Sale.

Există unii care au avut o experienţă excelentă, care au fost puternici în adevăr, care au cunoscut ce înseamnă să crezi în Dumnezeu, iar credinţa lor a fost socotită ca neprihănire, dar Satana a lucrat să-i descurajeze şi să rupă legatura lor cu Dumnezeu. Deşi norii i-au cuprins, Domnul nu i-a părăsit, Domnul îi va ridica, le va da putere fizică, îi va încuraja şi le va reînvia credinţa. Va trebui să ducem o luptă constantă cu Satana, ca să ne păstrăm credinţa până la capăt în mijlocul descurajării care va apăsa asupra noastră. Trebuie să ne luăm privirea de la noi înşine, pentru că Isus este singura noastră speranţă. Limbajul sufletului trebuie să fie, "El este al meu, eu nu voi da drumul braţului Său. El mă va binecuvânta; sângele ispăşitor va fi atribuit şi sufletului meu."

Oricare ar fi dificultăţile noastre, Isus ştie totul despre ele; am putea să I le spunem pe toate Mântuitorului nostru înţelegător. El are milă de fiecare slăbiciune a noastră. Să-I ducem poverile noastre cu încredere, şi vom vedea mântuirea Sa. Dacă ne rugăm pentru aceasta, dacă credem, vom avea împuternicirea cerească a Duhului Său. Întindeţi-vă mâinile în credinţă astăzi, pentru că Isus din Nazaret trece pe lângă voi. Trimiteţi-vă cererile, strigând: "Rămâi cu noi, avem nevoie de prezenţa Ta, de dragostea Ta, de iertarea Ta." El nu va trece mai departe, El va rămâne cu voi şi vă va binecuvânta.

Domnul este dispus să dea fiecăruia dintre voi o experienţă bogată; pentru ca să fiţi în măsură să apreciaţi cunoaşterea adevărului pe care vi L-a dat, şi să valorificaţi atingerile preţioase ale iubirii Sale. El doreşte să vă dea dovezi mai mari din dragostea Lui, răspunsuri şi mai marcante la rugăciunile voastre, o cunoştinţă mai profundă şi mai strânsă cu El; căci Domnul are o lucrare de făcut pentru fiecare dintre voi. Dacă vă veţi sui la înălţimea acestor sublime privilegii, credinţa voastră va creşte. Amintiţi-vă că acea credinţă nu este un sentiment. Suntem înclinaţi să ne măsurăm realizările religioase prin intermediul emoţiilor noastre: dar sentimentul nu este un criteriu de evaluat. "Credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor care nu se văd." Cei care au avut curajul moral de a sta în apărarea credinţei în vremuri trecute, ar trebui să fie şi acum puternici în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Avem o lucrare de făcut pentru Domnul, şi ar trebui să ne punem toată armătura neprihănirii. Când Satana îţi spune de nevrednicia ta, puteţi confirma aceasta, dar, în acelaşi timp, puteţi prezenta un Mântuitor plin de compasiune, care va salva în chip desăvârşit pe toţi cei care vin la Dumnezeu prin El. Vorbiţi cu credinţă, vorbiţi cu speranţă şi curaj, şi veniţi la lumină. Când privim frumuseţea caracterului lui Hristos, suntem schimbaţi după chipul Său. Priveşte dincolo de întuneric, priveşte dincolo de tine la Răscumpărătorul tău plin de milă, şi lasă-ţi sufletul să fie inspirat de credinţă şi rugăciune. Adu-L pe Isus în viaţa ta, virtuţile caracterului Său în caracterul tău.

Noi nu trebuie să cedăm sugestiilor lui Satana. Este opera lui să te înşele, fie prin flatarea vanităţii tale, fie prin provocarea sa de a te descuraja prin nevrednicia ta. El va căuta să fii înconjurat de societatea celor care vor aduce în confuzie credinţa ta şi va rupe legătura ta cu Dumnezeu; dar ar trebui să păstrezi o încredere sfântă în Dumnezeu, şi să menţii un caracter creştin în concordanţă cu credinţa ta religioasă. Ar trebui să fii blând dar hotărât, vesel dar devotat,pentru că păcatul nu poate fi ratificat de tine, în orice formă ar fi. În viaţa ta de acasă, ar trebui să manifeşti răbdare, stăpânire de sine şi iubire. Tu ar trebui să umbli cu grijă, cu înţelepciune, şi într-un mod perfect. Ar trebui să începi şi să termini ziua cu rugăciune, şi să fii plin de credinţă şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu. Cuvintele tale să fie selectate, bine alese, drese cu sare, ca sufletul tău să poată fi în mod constant îmbogăţit ajungând până la realizări mai mari. Dacă aceasta este atitudinea ta, pacea lui Dumnezeu nu va fi un vizitator ocazional, ci un oaspete statornic, care conduce inima. Duhul lui Dumnezeu va înmuia şi supune sufletul, şi înnobila caracterul. Ce poate fi pietatea sănatosă, decât o experienţă bine echilibrată? Trebuie să avem mai multă credinţă. Limbajul sufletului ar trebui să fie: "Pentru că Isus trăieşte, şi eu voi trăi." Există libertate pentru noi în Hristos, şi dacă privim la El prin credinţă, în orice moment, vom avea asigurarea binecuvântată a prezenţei Sale; dar dacă ne îndoim de dragostea şi puterea Sa, vom dezonora pe Dumnezeu. Este privilegiul nostru de a-L avea pe Isus ca ajutorul nostru continu.