întoarcere

Pescari de oameni.

Şi Isus, mergând pe jos pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare; căci erau pescari. El le-a zis: ,,Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni,,. Şi au părăsit de îndată plasele şi L-au urmat. Şi plecând de acolo, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui, în corabie cu Zebedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele. El i-a chemat şi ei, imediat au lăsat corabia şi pe tatăl lor, şi au mers după El. Ascultarea promptă a acestor oameni, fără o singură întrebare, fără vreo promisiune de bani, pare remarcabilă; dar cuvintele lui Hristos au fost o invitaţie care a implicat tot ceea ce El a însemnat pentru ei. A fost o influenţă impulsionantă în cuvintele Sale. El nu a dat nicio explicaţie amănunţită sau în detaliu, dar ceea ce a spus a avut o putere convingătoare.

Hristos ar fi făcut din aceşti pescari umili, în colaborare cu El, mijlocul de a-i scoate pe oameni din slujba lui Satana, şi a-i aşeza în slujba lui Dumnezeu. În această lucrare ar fi devenit martori, care poartă în lume adevărul Său neamestecat cu tradiţiile şi sofismele oamenilor. Prin practicarea virtuţilor Sale, mergând pe jos şi lucrând cu El, ei urmau să fie calificaţi pentru a fi pescari de oameni. Ei urmau să fie prim-miniştrii Lui. Dar El nu le-a spus să meargă la şcolile lumii, pentru a obţine avantajele cultivării lumeşti. El nu le-a spus să meargă la sinagogile evreieşti pentru a învăţa de la rabini obiceiurile şi tradiţiile lor, ca să fie pregătiţi pentru lucrarea pe care trebuia să o facă în calitate de evanghelişti ai Lui. Ei nu trebuia să fie învăţători după modelul educatorilor evrei. "Urmaţi-Mă," a spus Hristos: "iar Eu vă voi face pescari de oameni."

Astfel, primii ucenici au fost desemnaţi pentru lucrarea de slujire a Evangheliei. Timp de trei ani au lucrat cu Mântuitorul, şi, prin învăţătura Sa, prin lucrările Sale de vindecare, prin exemplul Său, ei au fost pregătiţi să ducă pânâ la capăt lucrarea pe care El a început-o.

Comoara Lui de cunoştinţe a fost pusă în vase de lut. Prin simplitatea credinţei, printr-o servire umilă şi curată, ucenicii au fost educaţi în şcoala lui Hristos pentru a purta aceleaşi responsabilităţi pe care El le-a purtat.

Cu siguranţă Hristos a ales lucrurile nebune ale lumii, pe aceia pe care lumea i-a considerat ignoranţi şi neînvăţaţi, ca să facă de ruşine pe cei înţelepţi. Ucenicii nu erau învăţaţi în tradiţiile rabinilor, dar cu Hristos ca exemplu şi învăţător, au câştigat o educaţie de cel mai înalt ordin. Hristos i-a pregătit să proclame adevăruri de cel mai înalt nivel.

Cei care propovăduiesc pe Hristos trebuie să înveţe zilnic de la Hristos, cu scopul de a înţelege misterul servirii şi salvării sufletelor pentru care El a murit. Ei trebuie să pună în slujba lor nu mândrie sau ingăduinţă de sine. În gând, cuvânt, şi faptă ei trebuie să dezvăluie rafinamentul spiritual şi curtoazia lui Hristos, cea data de relatia cu Mântuitorul. Iubirea şi compasiunea Lui trebuie în mod constant să se manifeste în viaţa lor.

Urmaţi-Mă, a spus marele Învăţător , şi Eu vă voi face pescari de oameni. Cei care ascultă această chemare trebuie să lucreze pentru suflete cu inimi pline de dragostea lui Hristos. În toate lucrurile aceştia trebuie să urmeze exemplul Mântuitorului, împărtăşind compasiunea Sa plină de milă si severitatea Sa împotriva tuturor lucrurilor rele. Hristos este marele Model pentru toţi. Noi trebuie să fim împreună lucrători cu El. Cei care sunt în serviciul Său să se despartă de toate complicaţiile afacerilor căci ele vor afecta asemănarea cu Hristos în caracter. Pescarii pe care Mântuitorul i-a chemat şi-au lăsat mrejele imediat. Cei care se consacră lucrării de slujire nu trebuie să se angajeze în afaceri care ar deveni o cursă pentru viaţa lor, împiedicându-i să progreseze în lucrurile spirituale.

În această lucrare a Evangheliei de la încheierea timpului va fi un domeniu vast care urmează să fie cucerit; şi mai mult decât oricând înainte, în lucrare trebuie să se înroleze ajutoare dintre oamenii de rând. Atât tinerii cât şi cei mai în vârstă vor fi chemaţi din câmp, de la vie, şi de la atelier, şi trimişi de Maestrul să împărtăşească mesajul Său. Mulţi dintre aceştia au avut puţine oportunităţi pentru a fi educaţi; dar Hristos vede în ei calităţile care le permite să îndeplinească planul Său. În cazul în care au pus inimile lor în lucrare, şi continuă să înveţe, El le va da locul potrivit pentru El.

Cel care cunoaşte adâncurile mizeriei şi disperării din lume, ştie prin ce mijloace să aducă alinare. El vede la fiecare pas suflete în întuneric, apăsaţi de păcat, durere şi tristeţe. Dar El vede, de asemenea, posibilităţile lor; El vede înălţimea la care pot ajunge. În aceste fiinţe umane, care au abuzat de mila acordată lor, care şi-au dispreţuit talentele, şi şi-au pierdut demnitatea bărbăţiei divine, este proslăvit Creatorul prin răscumpărarea lor.

Hristos pune povara lucrului pentru aceşti oameni în nevoie din locurile cele mai neprielnice ale pământului, asupra celor care pot simţi cu cei neştiutori şi care nu sunt pe cale. El va fi prezent pentru a-i ajuta pe cei ale căror inimi sunt sensibile şi miloase, deşi mâinile lor pot fi aspre şi necalificte. El va lucra prin aceia care pot vedea milă în mizerie, şi câştig în pierdere. Când Lumina lumii trece pe alături, privilegiul va fi descoperit în dificultate, ordinea în confuzie, succesul în eşec aparent. Calamităţile vor fi văzute ca binecuvântări deghizate; vaiurile ca îndurări. Lucrătorii dintre oamenii de rând care împărtăşesc durerile întregii rase umane Îl vor vedea lucrând cu ei prin credinţă.