întoarcere

Rezultatele naşterii din nou

Hristos a spus lui Nicodim, "Trebuie să vă naşteţi din nou." Dar Nicodim nu putea înţelege aceasta pentru că el ca şi fariseii, rabinii, cărturarii şi fariseii, priveau la legea naturală în loc să privească la cea spirituală. Nici un om nu poate explica acest lucru, pentru că este supranatural, dar naşterea din nou arată rezultate practice. Ca şi „vântul care suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, şi nici încotro merge ", aşa va fi şi cu oricine este "născut din Duhul." Una dintre cele mai puternice dovezi că naşterea din nou a avut loc este că cel născut din nou nu este egoist. 

Duhul lui Dumnezeu lucrează diferit cu diferiţi indivizi. Toti au pacea lui Hristos şi o recunoştinţă stăruitoare, plină de bucurie se înalţă ca tămâia cătrecer. Şi, ca îndemn profund al Duhului lui Dumnezeu pe care îl simte cineva în propria inimă, este trezirea dorinţei ca şi alţii să se nască din nou. Dragostea lui Dumnezeu îl constrânge să lucreze cu seriozitate, cu lacrimi şi rugăciune ca şi rudele şi prietenii săi să se împace cu Dumnezeu.

Fiecare suflet cu adevărat convertit se naşte în Împărăţia lui Dumnezeu ca misionar. In toţi aceştia a fost pus un zel stăruitor şi dorul de a întoarce multe suflete la neprihănire. Ei nu aşteaptă ca aceste suflete să vină la ei, ci, merg mai departe să caute si să salveze pe aceia care s-au pierdut. Ei au ungerea cerească, şi o nouă putere spirituală le este împărţită pentru că aceasta este lucrarea Mângâietorului. Ei ştiu din proprie experienţă, şi prin Duhul lui Dumnezeu, cum să ajungă la oameni. Ei ştiu cum să aibă răbdare, şi cum să manifeste în orice moment blândeţea şi bunătatea lui Hristos. Prin Duhul lui Hristos, ei ajung la sufletele care stau în întuneric şi răzvrătire împotriva sfintei legi a lui Dumnezeu, prezentând adevărul aşa cum este el. Ei nu sunt parteneri tăcuţi ci împreună lucrători cu Dumnezeu, dorind să ducă mărturia lui Hristos, ca ceea ce i-a mângâiat pe ei să îi mângâie şi pe alţii. Dacă se descurajează şi îşi pierd râvna pentru că cei care au fost atât de mult timp în credinţă sunt aşa de indiferenţi, atunci au nevoie să se roage si să lucreze şi mai tare ca să nu cadă în aceeaşi stare de letargie şi să devină necredincioşi şi să dezamăgească pe Maestrul care a desemnat această lucrare pentru toţi.

 Atmosfera în multe biserici este descurajatoare, pentru că ei nu lasă să intre aerul pur care vine de la tronul lui Dumnezeu. Viaţa lor nu este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Ei nu se supun în mod constant disciplinei lui Hristos, căutând să dobândească virtuţile Lui şi să obţină acea înţelepciune pe care Mângâietorul este gata să o împartă. Fără un interes crescând şi constant pentru cauza lui Hristos ei nu vor fi şi nu pot fi lucrători cu Dumnezeu.

Aceia care sunt egoişti pierd multe ocazii preţioase.” Voi sunteţi lumina lumii”. Un cer înnorat nu poate trezi sentimente plăcute, dar când norii sunt daţi la o parte iar razele vesele ale soarelui strălucesc cu putere, spunem că este zâmbetul lui Dumnezeu. Şi când chipul trist se iluminează, trimiţând raze plăcute şi vesele, ne simţim mângâiaţi. Chiar daca nici un cuvânt nu este rostit, vedem lumina lui Isus cu faţă umană. 

Lumina care străluceşte peste noi, nu este spre a fi acumulată, ci spre a fi dată altora prin raze clare, continue. Trebuie să fie o lumină atrăgătoare. Mintea este creată să acumuleze toate lucrurile despre care ne învaţă Hristos şi lucrurile care ne sunt aduse aminte ne vor întări, binecuvânta şi mângâia şi ne vor da pacea Sa, dar această mare binecuvântare poate să crească şi să fie păstrată doar dacă este distribuită şi altora. Atracţiile cerului sunt lumina noastră, cuvintele şi făgăduinţele lui Hristos sunt asigurarea noastră. Pe acestea trebuie să ne bizuim si să îl descoperim pe Hristos lumii. Trebuie să păstrăm partea însorită a religiei noastre la vedere, în loc să devină o umbră plină de îndoială. Murmurul şi tânguiala nu vor da niciodată impresia corectă a ceea ce a promis Hristos tuturor celor care vor crede în El, care vor accepta cuvântul Său şi îl vor împlini. „ Vă dau pacea Mea, vă las pacea Mea. Nu v-o dau cum v-o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima şi nici să nu se înspăimânte. Dar în toate, cu rugăciuni şi cereri cu mulţumire, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu. ?i pacea lui Dumnezeu care întrece orice cunoştinţă vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. Fie ca pacea lui Hristos să stăpânească inimile voastre”. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea, învăţătura şi

sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând cu har în inimile voastre Domnului. Ucenicul lui Hristos nu trebuie

să poarte un chip tulbure, anxios, ca şi cum ar fi nemângâiat. Hristos declară: "Nu vă voi lăsa fără mângâiere."

 Există în aceste făgăduinţe bogate cuvântul Unuia care a promis, care a dovedit cât de mult iubeşte şi preţuieşte omul, şi întotdeauna ar trebui să ne amintim că suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Şi aşa legaţi de Isus, trebuie să manifestăm spiritul lui Hristos în orice moment; nu trebuie să cădem în descurajare, pentru că Hristos a spus: „Nu vor obosi şi nici nu se vor descuraja.”

 Dezamăgiri neaşteptate vor veni. Isus a fost adesea întristat din cauza împietririi inimii poporului, şi tu vei avea o experienţă similară. Rugăciunile tale, lacrimile tale, rugăminţile tale, nu vor trezi un răspuns. Inimile sunt moarte în greşeli şi păcate. Nu pare să existe nici o penitenţă, doar indiferenţă şi opoziţie, şi de la unii chiar dispreţ când cauţi biruinţa. Dar tu nu exişti ca să îţi încetineşti eforturile. Dacă unul refuză, întoarce-te către altul. Ai credinţa că Mângâietorul va face lucrarea care îţi este ţie imposibil s-o faci. Ai încredere în toate promisiunile binecuvântate pe care ţi le-a dat Hristos. Lucrează plin de milă şi curaj de neînvins pentru că trebuie să lucrezi dacă vrei să reuşeşti. "Să nu obosiţi în facerea binelui căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală." "Nu trebuie să urmati propriul drum, să plănuiţi şi să concepeţi planuri prin propria voastră înţelepciune; dacă aţi făcut aceasta veţi eşua cu siguranţă. Puneţi-vă pe voi înşivă ca învăţăcei în şcoala lui Hristos. El vă va învăţa; El vă va disciplina şi instrui în maniera Sa de lucru. Şi Mângâietorul vă va aduce aminte toate lucrurile. Veţi descoperi, pe măsură ce vă supuneţi acestui proces de educare că aţi devenit eficienţi din punct de vedere spiritual. Chiar şi memoria voastră va fi întărită. Cuvintele lui Isus vor străluci în mintea voastră când veţi avea nevoie, ca să puteţi repeta făgăduinţele bogate ale lui Dumnezeu pentru inima voastră şi a altora. Când nedumeriţi , nu veţi împovăra pe alţii, veţi merge prin ajutorul oferit de Mângâietorul. In acest fel veţi creşte, privind la Isus, încrezându-vă în El, crezând in El. Veţi arunca toate îngrijorările voastre asupra Lui. Si în timp ce vă deplasaţi la cuvântul lui Dumnezeu în desfăşurarea acestui război agresiv, şi sunteţi în mod personal folositori în conlucrarea cu Isus, veţi creşte în harul si în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.  

Creştinii care cresc sunt întotdeauna creştini lucrători. Nimeni nu ar trebui să stea în aşteptare. Gândul de a fi împreună lucrători cu Dumnezeu la întoarcerea păcătoşilor din eroarea căilor lor ar trebui sa ne stimuleze către eforturi pline de energie. Un suflet salvat pentru care Hristos a plătit preţul de răscumpărare cu propriul său sânge, va oferi bucurie Mântuitorului.

Mângâietorul rămâne cu voi pentru totdeauna, sprijinindu-vă în orice efort. Duhul Sfânt este promis pentru fiecare suflet care va fi un urmaş al lui Isus. Trebuie să manifestăm dragostea pe care o avem pentru Isus, să mărturisim că avem această mare speranţă, care este nemurirea plină de slavă, de ce să mergem cu inimi neconsolate şi triste? De ce nu toţi suntem vii şi plini de dragoste pentru Isus? De ce nu ne sunt inimile noastre pline de bucurie în Dumnezeu chiar şi în mijlocul încercărilor şi ispitelor? „ Va dau pacea Mea” Atunci de ce nu o luaţi în stăpânire şi nu demonstraţi că sunteţi într-adevăr împlinitori ai cuvintelor lui Hristos? „ Să nu vi se tulbure inima, si nici să nu se înspăimânte.” Nu ar trebui să ne fie inima plina de bucurie în Domnul?